Faptul că satul este situat în Podişul Codrilor face ca el să beneficieze de un aer mai curat. Acest aer, plin de oxigen, mi-a activizat enorm metabolismul. Dacă la Chişinău obişnuiesc să mănânc de 3 ori pe zi, şi nici într-un caz nu mănânc după ora 19.00, la ţară obişnuiam să mănânc tocmai de 5 ori pe zi, la orele 7.00, 10.00, 14.00, 18.00, şi 22.00, fără ca măcar să fi avut ceva probleme la stomac, în condiţiile in care stomacul este un punct slab al meu, care m-a supărat mult prea deseori în scurta mea experienţă de viaţă de până acum. Astfel cu un aşa apetit am reuşit ca în 2 săptămâni să mă îngraş cu 2 kilograme :).
O altă diferenţă pe care am simţit-o a fost cu somnul. La orice oră mă trezeam imediat mă şi sculam şi nu aveam probleme de somn toată ziua, în ciuda faptului că mă culcam târziu după 23.00 sau 24.00. Spre diferenţă de Chişinău, unde 8 ore de somn imi este o normă, acolo m-am sculat şi la 5.44 şi nu am resimţit deloc lipsa de somn.
În ciuda faptului că la ţară nu am avut internet, şi nici TV (acolo numai Moldova 1 prinde), nu m-am plictisit nici o clipă, neavând chiar nici nevoie de ele. Astfel am ajuns ca să uit de toate murdăriile pe care comuniştii le fac în RM şi să-mi uşurez "creierul", deoarece acolo nu prea ai timp când să discuţi de politică. În genere oamenii la sat sunt mult prea puţin interesaţi de politică, muncile de ţară ocupându-le mai tot timpul, plus monopolul Moldovei 1 în teritoriu este unul evident, ceea ce mă face mult să mă îndoiesc în posibilitatea unei Schimbări în 2009.
Anume că după aceste 2 săptămâni mi-am dat seama ce rol colosal au Moldova 1 şi Radio Moldova în teritoriu, ambele fiind retrasmise pe întreg teritoriul statului. Nu erau ştiri la radio sau la Moldova 1 care să nu înceapă cu mult prea truditorul de Voronin, care în fiecare zi făcea ceva cu care se "merita" să se înceapă ştirile. Numai propagandă şi minciuni: în puţinele momente în care am privit TV-ul mi-am creat impresia că comuniştii exaltă de bucurie că au dat inundaţiile peste Rep. Moldova, deoarece şi-au găsit întîmplarea perfectă cu care să-şi facă publicitate şi propagandă.
În rest, ţăranii nu prea atrag atenţie la asta. Mai tare le face plăcere să privească serialele sud-americane decît ştirile date, seriale la care de la copii pînă la cei bătrîni se strâng.Şi totuşi, nici serialele nu prea le privesc, căci nu prea au timp de asta. Ieri la prăşit, azi la scos mierea, mâine la scos lut şi făcut podul casei, poimâne la strîns poama.... nu există zi în care să nu fie ceva de lucru, un lucru care în fiecare zi este extrem de diferit de cel din ziua de ieri.
Pentru a avea un cât de mic profit în an, omul de la ţară este nevoit să se ocupe cu toate: să crească grâu, porumb, răsărită, lucernă, etc, să se ocupe cu apicultura, să crească vite, oi, păsări, porci, etc. La ţară cei gospodari nu sunt specialişti în ceva: ei sunt specialişti în toate, şi ei sunt nevoiţi să se ocupe cu toate, pentru că numai astfel pot să se răscumpere pierderile dintr-o anumită cultură şi să supravieţuiască.
Exemplu concludent poate servi seceta de anul trecut, care le-a cauzat mari pierderi ţăranilor, în schimb ceea ce i-a salvat pe unii (inclusiv pe unchiul meu) a fost via, care în acel an călduros a făcut o poamă foarte gustoasă ce s-a vândut foarte bine la Chişinău, plus vinul ce s-a primit foarte gustos şi mult. Numai astfel, ocupându-te cu toate culturile care le ştii poţi ieşi cumva în profit şi trăi o viaţă cât de cât acceptabilă, în caz contrar, bazîndu-te doar pe o cultură rişti puternic să falimentezi într-un oarecare an. Cam aceasta şi este filozofia ţăranului, sau cel puţin al unchiului.
13 august 2008
sursa articolului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu