(Fosta) Şcoală din Vărzăreştii Noi

De ce fosta? Pentru că anul 2010-2011 a fost ultimul în care s-au mai făcut lecţii în această şcoală, din această vară, ca urmare a optimizării instituţiilor de învăţămînt de către ministerul Educaţiei, şcoala din Vărzăreştii Noi urmînd a fi închisă. Cum scria publika.md într-o ştire din 13 august, cele mai multe şcoli, 4, urmează a fi închise în raionul Călăraşi, iar soarta a făcut ca printre aceste patru să fie şi cea din satul Vărzăreştii Noi.

E greu de dat vina pe stat în această situaţie. În sat se nasc şi sunt tot mai puţini şi mai puţini copii. În şcoala din Vărzăreştii Noi, de nouă clase (gimnaziu), învăţau în jurul la 60 de copii practic. Nici măcar o sută din copii, din păcate, număr care ar fi putut salva satul de închiderea şcolii. Probabil o parte din vină o poartă şi vărzăreştenii, care o bună parte şi-au dat copiii lor să înveţe la şcoala (mai puternică) din satul învecinat, Pituşca. Din altă parte, s-a ajuns la urîta situaţie ca să se formeze clase de-a întîia din doi în doi ani, ţinînd cont că pe an doar 4-5 copii din sat atingeau vîrsta de 6-7 ani. Astfel încît, acum or mai tîrziu, şcoala oricum ar fi urmat să fie închisă, neputînd da vina aici nici pe stat, nici pe săteni.

Probabil singurul avantaj al închiderii şcolii este faptul că acum copii vor învăţa într-o şcoală mai puternică şi vor face mai multă carte. Or, pe mulţi vărzăreşteni i-am auzit criticînd calitatea predării şi învăţăturii din şcoală, acesta şi fiind motivul principal din care unii părinţi şi-au dat copii la învăţătură în satul Pituşca. Pe de altă parte, bugetul satului Vărzăreştii Noi, cea mai mare parte, era anume predestinată şcolii din sat, iar închiderea şcolii face ca nici această sumă de bani să nu mai vină în Vărzăreştii Noi, şi satul să devină încă şi mai sărac decît înainte.

Fiind în vizită pe cîteva zile la bunica şi familia unchiului meu, nu am ratat şansa de a face cîteva poze şcolii, ţinînd cont că în cîţiva ani ea ar putea fi ori distrusă, ori să i se găsească o altă destinaţie. Iar cîteva fotografii ca amintiri niciodată nu strică:

Sala sportivă:

Ospătăria (sau clădirea veche a şcolii din Vărzăreştii Noi, în care a învăţat şi mama mea):

Fotografii: Victor Ciobanu